Acceptăm cu seninătate sintagma: stresul este boala secolului. Am ajuns să facem „casă bună” cu stresul, să conviețuim cu el. Mai mult decât atât, ne place să ne alintăm rostind clișeul: eu nu mă stresez niciodată! Însă acest ultim îndemn nu este decât o formă de încurajare, ce ne dă puterea să traversăm toate obstacolele vieții.
Pare de la sine înțeles că faptul că stresul, stările de anxietate, temerile și insomniile de decurg de aici ne îmbătrânesc, atât mental, cât și fizic. Pentru a explica această idee, eu am să aduc șase argumente științifice, bazate pe mecanisme fiziologice, menite să explice de ce pielea îmbătrânește și fizionomia se schimbă atunci când traversăm stări de stres, temeri, anxietate.
Bunicele noatre ne spuneau adesea: „Fă-ți somnul de frumusețe!” Acest adevăr empiric are azi explicați științifice. Nu somnul în sine induce frumusețea, ci lipsa orelor de odihnă va „ține în priză” organismul, prin hormonul său de stres: cortizolul. Cum acesta este un hormon litic, distructiv pe proteine, iar colagenul este proteina fundamentală a dermului, se explică vechea sintagmă. Încă cinci verigi patogenice explicate în capitolul 7 într-o manieră clară, didactică, competează tabloul manifestărilor cutanate declanșate de lipsa odihnei, ori de stres / depresie.
Problema cea mai gravă a relației stres/ depresie – îmbătrânire prematură este faptul că ea, de cele mai multe ori, închide o buclă, un cerc vicios. Depresia induce semnele de îmbătrânire descrise în paginile acestui capitol, dar și, din păcate. o importantă scădere a stimei de sine. În atare condiții, persoana în cauză va refuza orice îngrijire cosmetică, sau rutină zilnică estetică.
Cum rupem bucla? Cum alungăm stresul ori depresia? Nu vreau să intru pe tărâmul minat al psihologilor, însă pot să fac public secretul meu: călătoresc. Colecționez momente, nu lucruri.
Lectură plăcută !