Chimia depărtărilor, îmi pare a fi un roman postmodern, compus din fragmente-capitole, care se succed ca într-un film, unde este investigată fiinţa umană şi toate sentimentele care ţin de ea, încorporând în el două elemente: „depărtarea” şi „chimia”, ca factori de risc pentru o relaţie de cuplu.

O carte de dragoste, dragoste care poate veni prin anunţuri matrimoniale, pe calea undelor, prin e-mail, like-uri pe facebook….

Volumul se poate recepta măcar în două chei: ca un simplu cititor şi să te încânte eventuala poveste de iubire dintre inşii celor două perechi, dar o poţi citi, dacă ai lecturi destule, şi din unghiul psihologic al personajelor. E o carte cu pretenţii. Abundă de citate celebre, care îşi găsesc rostul lor în economia cărţii. Alături de autoare intrăm în lumea muzicii, a artiştilor peisagişti, a botanicii, în lumea investigatorilor-jurnalişti, a informaticii şi a ce a adus ea diablolic în comunicarea on line şi devenim mai bogaţi cu nişte informaţii pe care altcumva ne-am împregeta să le acumulam. Din lipsă de timp, din lipsă de pasiune pentru domeniul respectiv sau dintr-o anume circumspecţie faţă de noutăţi.

Cert este, spunea cineva, că există o singură iubire, dar o serie de încercări!

                                                                NINA CERANU

                                                                Editura Eubeea