Conceptul de substanțe active din cosmetică ce dețin proprietăți regeneratoare asupra keratinocitelor epidemice se referă la toate substanțele capabile să inducă o creștere a ritmului de replicare a celulei bazale. Acestea includ – în primul rând – substanțele keratolitice (numite și de peeling chimic), ce au fost  prezentate în capitolul 1.

Însă, alături de keratolitice, mult mai puțin agresive, mai blânde, dar având un efect mai puțin spectacular, sunt substanțele active găsite în produsele cosmetice uzuale, disponibile pe piața farmaceutică ca produse OTC. Fără a avea pretenția unui efect radical, comparabil cu al tehnicilor invazive, acestea asigură menținerea calității pielii și a homeostaziei epidermice a la long. Găsirea acestor substanțe active a plecat de la observații obișnuite și extrem de logice:

–  factorul de creștere epidermic (EGF) este agentul natural care stimulează procesul diviziunii celulare, deci teoretic, obținerea sa in vitro, ar fi un prim pas spre găsirea unui cosmeceutic eficient,

–  meristemele de creștere ale plantelor reprezintă țesuturi embriologice, similare filogenetic cu epidermul și bogate în citokine de creștere, care ar putea stimula procesul replicării keratinocitelor; la fel și așa zisele celule strem.

–  algele unicelulare sunt organisme primitive, simple, cu o rată mare de diviziune, ce pot stimula diviziunea celulei germinative epidermice,

–  (fito)estrogenii pot sensibiliza keratinocitelele (mai cu seamă a femeilor ajunse la menopauză) pentru a-și regla din nou viteza normală de diviziune,

–  Alfa-hidroziacizii și beta-hidroxiacizii, în concentrații mici, sub 4%, pot induce regenerare epidermică, fără a genera o descuamație sau / și o keratoliză nedorită.

Știați  că ?   Descoperirea  EGF (la pachet cu a factorului de creștere pentru nerv) a adus un premiu  Nobel în medicină, pentru descoperitoarea acestui peptid: Rita Levi Montalcini. Cercetătoarea  italiancă a identificat  inițial peptidul în glandele salivare  ale șoarecilor, dar curând au fost observate  proprietățile de creștere asupra  epiteliilor, al acestui „hormon local” .  Rita Montalcini a fost cea mai longevivă  laureată a unui premiu Nobel (103 ani).   Din respect pentru realizările sale, statul italian a  declarat-o  senator pe viață, în Parlamentul  Italian.